Povestea lui Lucky

Oct 26, 12 • De sufletNo CommentsRead More »
„Daca iei un caine flamand si ii dai de mancare, nu te va musca. Acesta este cea mai importanta diferenta intre un caine si un om.” (MARK TWAIN)

Sunt o norocoasa ca azi imi pot spune povestea, contrar incercarilor unor oameni fara suflet de a scapa de mine. De aceea mi-am ales numele Lucky.

Cum am ajuns dintr-o punga legata, intr-o curte primitoare mi se pare acum un miracol. Sunt foarte recunoscatoare si, desi am mai facut ceva prostioare in noua mea casa, incerc sa fiu un catel ascultator si devotat.

Oameni rai au incercat sa ma omoare inchizandu-ma intr-o punga de plastic, legata de o casa parasita, intr-un sat de munte. Norocul meu a fost ca cineva m-a gasit inainte de a ramane fara aer. Cand au rupt punga si m-au indemnat sa ies afara, nu am stiut ce sa cred: e de bine sau de rau? Apoi le-am vazut zambetele, le-am auzit glasurile blande si inima mi-a venit la loc. De cum am prins curaj, am alergat de colo colo cat m-au tinut picioarele si mi-am cautat parteneri de joaca. La amiaza am mancat bine si m-am culcusit; am dormit bine pentru ca aveam sentimentul ca noii mei stapani nu ma vor abandona. Si chiar asa a fost: cand au terminat treaba, am plecat cu totii acasa; am stat cuminte in masina, sa nu cumva sa-i supar, iar cand am ajuns acasa am descoperit ca acolo ma astepta o prietena patrupeda: Sasa. Ea este sora mea mai mare si face regulile canine in curtea noastra; o respect si-mi place sa ma joc cu ea, iar ea e buna cu mine si ma lasa sa-mi aleg ce-mi place din castronul ei.

De o luna de zile am si eu o casa (cu o gradina maaaare), o familie care ma iubeste, un adapost unde ma simt in siguranta si pe care il pazesc cu sfintenie.

 

Comments are closed.